Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc prin viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuţă.
Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:
– Soră, dormiţi dumneavoastră în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit. Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, când o aude spunând:
– Frate, mi-e frig. El desface fermoarul sacului, se ridică, caută câteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi când închide ochii ea spune din nou:
– Frate, tot mi-e foarte frig. El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reântoarce în sac. Abia închide ochii cînd ea spune:
– Frate, aproape îngheţ. De dată asta, el rămâne nemişcat şi zice:
– Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?
– De partea mea nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă. La care el rosteşte urlând:
– Atunci dă-te jos din pat şi caută-ţi singură pături!