Povesteam unui prieten despre aventurile din vacanţă:
– Îţi închipui, mă urc în tren pentru a mă întoarce acasă şi am nimerit într-o cuşetă cu o blondă extraordinară, altcineva nu era nimeni, doar noi doi. Am băut un pic…
– Şi?
– Ce, şi? Ea s-a dezbrăcat, am rămas pur şi simplu fascinat de corpul ei, avea picioare, sâni, fund de zeiţă. Apoi am făcut dragoste. După asta, însă, ea se ridică şi începe a plânge:
– Eu, spune ea, sunt o ticăloasă, am un soţ atât de bun, el mă iubeşte atât de tare, îmi este fidel, eu însă uite ce faptă înjositoare am făcut, cât mă căiesc de cele întâmplate, nu am să mi-o iert niciodată. Aşa de emoţionant vorbea, încât, auzind-o, am început a plânge şi eu.
– Şi ce a urmat?
– Ei, ce, ce? Aşa a fost până am ajuns acasă… plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste, plângeam, făceam dragoste…