Maria Montessori este cea care a pus bazele unei metode de educație ce a devenit cunoscută și implementată la nivel global. Îți oferim aici câteva citate care îi aparțin și care ți se vor dovedi mereu utile în educația copilului.
Citatele Mariei Montessori ne informează despre educație și dezvoltare.
Citate de Maria Montessori
„Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului.
Copilul trebuie să stea în tot locul nemişcat, să nu se atingă de nimic, pentru că nimic nu este al lui, totul este proprietatea adultului: tabu pentru copil.
Adultul crede că el ar fi plăsmuitorul copilului, făuritorul vieţii lui sufleteşti; crede că poate săvârşi din exterior o operă creatoare, dând stimuli, directive şi sugestii spre a dezvolta în copil inteligenţă, sentiment şi voinţă.
Un test al corectitudinii procedurii de învăţământ este fericirea copilului.
Inteligenţa omului nu vine din nimic: ea se făureşte pe temeliile aşezate în perioadele de formare a simţurilor la copil.
Înlăuntrul copilului se află soarta viitorului.
Binele şi răul din adult sunt în strânsă legătură de dependenţă cu viaţa copilului în care a crescut.
Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze singur, să voiască singur, să gândească singur; aceasta este arta celor ce aspiră să slujească spiritul.
Copilul e începutul vieţii adultului, mai mult el l-a creat pe adult.
Dacă un copil este criticat des, el învaţă să condamne”.
Temelia construcţiei care e omul, se pune când el e copil
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.
Atunci când copilul este umilit, învaţă să se simtă vinovat.
Când unui copil i se oferă puţină libertate de acţiune el va spune imediat, „Vreau eu să fac asta!”. Dar în şcolile noastre unde mediul este adaptat nevoilor copiilor, ei spun „Ajută-mă să fac asta singur”. Iar aceste cuvinte le dezvăluie nevoile interioare.
Copilul ne oferă adevărata sinteză a vieţii, care rezidă în spiritul umanităţii. Dar acel spirit care învăluie copilăria noastră este apoi întunecat de umbrele temniţei care începe deasupra copilului în creştere; iar omul îl vede murind departe şi pierind în lumina zilei obişnuite. Într-adevăr, viaţa noastră socială înseamnă destul de des întunecarea şi moartea vieţii naturale care există în noi”.
