În faţa Porţii Raiului, stătea un popă şi un şofer de autobuz.
Vine Sfântul Petru şi zice:
– Tu, şoferule, poţi să treci, iar tu, părinte, mai aşteaptă.
Preotul, indignat, întreabă:
– Cum aşa ? Sfinte Petre eu care mi-am închinat toată viaţa bisericii…
– Ei, şi?… La tine în biserică, toată lumea dormea, iar la el în autobuz toată lumea se ruga.