Discuție între doi măcelari rămași singuri în prăvălie după plecarea unui bătrânel:
– Măi, prietene, suntem colegi de atâta timp, furăm împreună și la cântar, și la ambalaj, și la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul ăsta ponosit și-i dai un pachet de carne, așa pe de-a moaca. De ce?
– Omul ăsta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte.
– Serios? Cum așa?? Când???
– Când aveam 20 de ani și eram student la Politehnică, bătrânelul ăsta mi-a fost profesor. Și dacă n-avea el grijă să mă pice la examene, cine știe… ajungeam vreun amărât de inginer…