Soția mea a studiat puțin psihologia. Întotdeauna folosește toată psihologia ei de amator când ne certăm.

Când l-am concediat pe băiatul care curață piscine, ea zice: „Ei bine, știi, îl concediezi doar pentru că este atât de tânăr și arătos și te simți amenințat și nesigur, pentru că îți amintește de propria ta mortalitate și proiectezi toate aceste nesiguranțe asupra altcuiva într-un mod foarte pasiv/agresiv pentru că aceste sentimente sunt pur și simplu prea traumatizante pentru a le face față.”

Am spus: „Iubito… nu avem piscină”.