Un alpinist neasigurat stătea să cada de pe un perete de stanca. Abia se mai ținea cu o mana deasupra hăului. Se uita la cer și striga disperat: – Doamne, e cineva acooolooo? Se aude o voce grava: – Da, fiule! – Ce să fac, să nu mă zdrobesc de pământ? – Roagă-te să–ți fie iertate păcatele și desprinde-te de stanca fară teama. Se gândește puțin alpinistul, apoi stiga iar: – Altcineva mai e acolo?