– Sunt eu primul căruia-i citiţi versurile astea?
– Da, de ce?
– Atunci de unde aveţi ochiul vânăt?

***

– Ieri seară, la teatru, publicul a aruncat cu ouă clocite în actori.
– Da, dar au fost şi aplauze.
– Da. De câte ori nimereau.

***

Compozitorul către editor:
– Am lucrat doi ani la acest cântec de leagăn.

– Da?
– Daa… De câte ori mă apucam de lucru mi se făcea somn.

***

Intr-un teatru de provincie cânta un nou tenor. Deşi cânta cumplit, după ce termina, lumea striga: „Bis! Bis!” Acest lucru s-a repetat de mai multe ori. Iritat, un spectator străin de localitate, întreabă:
– Bine, dar tenorul cânta îngrozitor. Ce-aţi găsit la el?
– Nimic, dar vrem să-l terminăm în seara asta.

***

Un scriitor către prietenul său:
– Operele mele sunt acum citite de un număr dublu de cititori…
– Te pomeneşti că te-ai însurat…

***

Un scriitor către poştaş:
– Sunt ceva scrisori pentru mine?
– Nu, azi nu s-a întors nimic.

***

Regizorul către actor:
– Deci d-ta ajungi pe pod, sari din maşină în apă.
– Bine, dar eu nu ştiu să înot.
– Nu-i nimic. Scena din apă nu se filmează.