Glume pentru copii
– Dacă te doare dintele acela trebuie să mergem la un dentist. Sper că nu ţi-e frică. – Nu, tăticule. – Aşa te vreau, curajos. Să ştii că dentistul nu-ţi face nimic! – Dacă e aşa, ce rost mai are să-l deranjăm?
–
Tatăl este chemat la şcoală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, şi mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie şi văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieşit printr-o uşă pictată…
–
– Doamna învăţătoare, poate fi cineva pedepsit pentru un lucru pe care nu l-a făcut?
– Nu.
– Atunci, vă rog, să nu mă pedepsiţi, fiindcă nu mi-am scris tema pentru astăzi.
–
– Tăticule, de ce te-ai căsătorit cu mama?
– Vezi, nici măcar copilul nu înţelege de ce.
–
– De ce cârâie cioara când zboară?
– Schimbă viteza.
–
Educatoarea o întreabă pe Măriuca la grădiniţă:
– De unde ai tu, Măriuco, părul aşa frumos şi bogat? De la mămica ta sau de la tatăl tău?
– Cred că de la tata, că el nu mai are deloc.
–
– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetiţa îşi întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetiţa îl studiază pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă.
Bunicul ei se întreba ce-i trecea fetiţei prin minte.
Într-un sfârşit fetiţa zice:
– Ştii ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
–
Învăţătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbeşte prea mult”.
Tatăl, semnând observaţia de luare la cunoştinţă, adaugă:
– „Dacă i-aţi cunoaşte mama…”
–
Tatăl chel, fetiţa o întreabă pe mama sa:
– Mamă, de ce tata e aşa de chel?
– Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul, răspunde mama.
– Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
– Mănâncă şi taci!
–
Un copil plângea pe hol. Profesoara îl vede.
– Copile, de ce plângi?
– Un copil mi-a furat plăcinta!
– A fost cu intenţie?
– Nu, cu brânză…
