Ursul și iepurașul, prieteni din copilărie, se întâlnesc după mulți ani.

Iepurașul era la costum, cu o mașină mișto, iar ursul un bețiv.
– Bă, iepurasule, da’ ce bine iți merge ție.
– Da, mă, ursule, dar eu nu beau banii ca tine! Ia lasă-te și tu de băut și să vezi ce bine o să-ți meargă și ție.

După alți câțiva ani, iarăși se întâlnesc: iepurașul cu o mașină și mai mișto, iar ursul tot bețiv:

– Ce-ai făcut, mă ursule, tot nu te-ai lăsat de băut. Ia uite, eu nu beau și ia uite ce bine o duc.

– Bine, mă iepurașule, o să mă las de băut.

După alti câțiva ani, când se întâlnesc, iepurașul cu altă mașină mai mișto, ursul la costum, cu elicopterul etc.

– Vezi, mă ursule, dacă te-ai lăsat de băut, că iți merge și ție bine!

– M-am lăsat pe dracu’ de băut. M-am dus și am vândut sticlele goale!