Bulă se însoară și, după ceva timp, se întâlnește cu vechii lui prieteni, care îl întreabă:
– Băi, Bulă, cum e nevastă-ta?
– Cum să fie, este marfă, doar că este cam somnoroasă. De câte ori ieșim pe stradă, când vede un bărbat bine, mereu îmi spune: „Mamă, ce m-aș culca cu ăsta”.

–

În pauza de masă, Bulă dă o fugă până Ia bancă.
– Bună ziua, zice Bula, aș dori să plătesc o factură.
Casierița, plictisită, zice:
– Vă rog să vă intoarceți Ia coadă și să vă așteptați rândul.
Bulă, mirat, iese din bancă și mai intră o dată. La ghișeu nu era nici o coadă.
Supărat, se apropie de ghișeu și-i trage o palmă zdravănă casieriței.
– Cine-a dat?, întreabă revoltată casierița.
– Nu știu, doamnă, nu vedeți ce aglomerație e?

–

„Bulă şi Bubulina nu puteau avea copii şi s-au dus la un preot foarte priceput, care le-a spus că ar trebui să se ducă la biserica din Paris
şi să aprindă o lumânare. Zis şi făcut! Peste 6 ani preotul se hotărăşte să le facă o vizită. Ajunge acasă la ei, sună la uşă şi deschide usa o fetiţă.
– Bună ziua, mama e acasă?
– Nu, e la spital, la maternitate, s-a dus să aducă pe lume al şaselea copil.
– Şi tata?
– S-a dus la Paris să stingă lumânarea.”