Bancuri cu Iliescu: Fostul preşedinte ajunge într-un hotel din Londra și cheamă room-service

Bancuri cu Iliescu: Fostul preşedinte ajunge într-un hotel din Londra și cheamă room-service

1) Iliescu şi Năstase se plimbă pe stradă. Deodata apare un hoţ care îi smulge geanta din mână fostului premierului şi o rupe la fugă.

Năstase se repede să îşi scoată pistolul din buzunar să tragă după el, când Iliescu, calm, îl opreşte:

– Lasă, Adriane, şi noi am început de undeva!

2) Iliescu intră împreună cu nevasta într-un restaurant în Londra şi comandă un cotlet. Chelnerul îl intreabă:

– Bine, bine, dar cum e cu vaca nebună?

Iliescu răspunde:

– Vaca nebună să comande ce vrea…

3) Cum vorbeşte Iliescu engleză?

– Ca şi chineză.

– Dar de ce nu mai vorbeşte acum în engleză?

– Pentru că l-au rugat chinezii să nu îi mai înjure.

4) Năstase: – Dacă îţi vede cineva faţa îşi dă seama că în România este foamete.

Iliescu: – Dacă te vede pe tine îşi dă seama că din cauza ta.

5) Moare Iliescu. Ştiindu-se că a fost preşedinte şi în consecinţă că are bani, atât cei din rai cât şi cei din iad îl voiau.

– Unde vrei să mergi, îl întrebă portarul?

– Păi nu ştiu, să văd cum este, răspunde acesta.

Şi, ca atare, portarul îl duce să vadă raiul: o gramadă de oameni se plimbau printr-o poieniţă frumoasă, din râuri curgea miere, bătrânii jucau şah, etc.

Când ajunge în iad: o grămadă de fete dansau în bikini, bărbaţii jucau cărţi şi văzând una ca asta, Iliescu decide:

– Aici vreau să-mi petrec eternitatea!

Nici nu apucă să rostească bine cuvintele că se şi repede la el Aghiuţă şi-l aruncă într-un cazan cu smoală…

– Păi ce-i asta, unde-s fetele, băutura? întreabă Iliescu disperat.

– Eeeee, aia era „campania electorală!” veni răspunsul.

6) Iliescu şi Năstase consultă o ghicitoare, dornici să vadă cât o mai duce partidul lor.

– Va cădea într-o zi de sărbătoare, răspunde femeia.

– Şi care va fi ziua aceea?

– Indiferent care va fi, va fi o sărbătoare !

7) Într-o bună zi, Ion Iliescu se hotărăşte să meargă la un sculptor vestit şi să-i ceară să-i sculpteze bustul. După două luni de zile, trece Iliescu pe la sculptorul respectiv ca să vadă cum a ieşit opera de „artă”. Dezveleşte omu’ bustul, la care Iliescu rămâne şocat pentru câteva momente. Abia dezmeticit, îl întreabă pe sculptor:

– Nu vă supăraţi, dar nu vi se pare c-aţi făcut ţâţe prea mari?

– Ba da, dar am avut un motiv foarte bun, răspunde sculptorul. Şi-am să vă explic imediat! Din ţâţa dreaptă suge muncitorimea, iar din ţâţa stângă suge ţărănimea, explică sculptorul.

– Dar intelectualitatea, întrebă nedumerit Iliescu?

– Auziţi domnu’ Iliescu, mi-aţi cerut numai bustu’!

8) Iliescu se întâlneşte cu Bush ca între şefi de state. Din una din alta ajung să vorbească de pregătirea soldaţilor lor.

Bush: – Eu mă mândresc cu soldaţii mei. Ei mai întâi gândesc şi apoi execută.

Iliescu: – Şi eu mă mândresc cu ai mei, dar ei mai întâi execută şi apoi gândesc.

– Păi hai să-i punem la încercare. Ne alegem fiecare câte unul şi vedem de ce sunt în stare.

– Foarte bine.

– Mike, vino aici şi dă-i o palmă lui Iliescu.

Stă ăsta se gândeşte, până la urmă spune:

– Nu pot şefu`. E preşedinte, e la noi în vizită, nu pot.

Iliescu: – Da îmi place, da hai să vezi şi tu acum. Gheorghe, vino ma încoa`.

– Să trăiţi! Ordonaţi!

– Dă-i o palmă lui Bush!

Ăsta se conformează şi îi trage una de mai să cadă pe jos.

Bush: – Bravo mă, dar acum la ce se gândeşte?

Iliescu: – La ce te gândeşti mă?

– Păi mă gândeam că la palma aia mai mergeau doi pumni…

9) Iliescu a ajuns la Londra, la hotel a sunat pe „room-service” şi a spus:

– Tu ti tu tu tu tu.

Nimeni nu a înţeles nimic şi a cerut ajutor de la ambasada României. A venit un traducător oficial şi în sfârşit au aflat ce vrea Iliescu:

– Două ceaiuri la camera 222.

10) Iliescu, Năstase şi Petre Roman se prăbuşesc cu avionul pe o insulă şi scapă cu viaţă toţi trei.

După două zile nu mai au ce mânca şi Iliescu zice:

– Adriane, ia-o la dreapta, Petre la stânga şi eu înainte, cine găseşte primul de mâncare, fluieră tare!

După 10 minute de căutări, Roman simte miros de carne friptă şi întorcându-se, dă peste Năstase care învârtea la proţap.

Atunci, Roman, gândind că e momentul prielnic de discuţie, spune:

– Măi Adriane, să ştii că mie nu prea îmi place Iliescu ăsta!

La care Năstase răspunde:

– Nu îţi place, nu mânca!

Mai multe din Bancuri tari