Ion către Maria:
– Marie ești precum un nor…
Măria cu zâmbetul pe buze:
– Alb și pufos???
Ion:
– Nu… Dar atunci când pleci parca mi se luminează ziua…!!!
–––-
– Ajutoor, Marieee!…Mă înec!!
– Ce-ai zis Ioane, că nu te-aud!?
– Mă-neeec!!
– Scoate capul din butoi, că nu înțeleg nimica ce spui!…
–––-
Ion și Măria în pat:
– Mă ioane, mie mi-e cam frig…
– Pune o pătură pe tine!
– Tot mi-e frig.
– Și ce vrei să-ți fac?
– Pai, știi, când mama îi zicea lu` tata că îi e frig, el o lua în brațe…
– Și de unde vrei să-l iau eu pe tactu la ora asta???
–––-
Seara, Ion și Măria se pregătesc de culcare.
Ion iese afara să se ușureze.
Se întoarce peste câteva minute cu pantalonii uzi.
Măria îl întreabă:
– Ploua?
– Nu, bate vântul.
–––-
Ion se întâlnește cu Măria:
– Ce faci Ioane? îl întreabă Măria.
– No, uite am fost de-am luat salariul…raspunde Ion.
– Înseamnă că ai bani, nu?
– D-apoi cum?
– Îmi dai și mie niste bani?
– Da’ ce să faci cu ei?
– Vreau să-mi cumpăr niste chiloți.
– Da’ aia vechi ce-au?
– Îs demodați, decolorați…
– Dapai și ce?
– Dapai m-am saturat…Tati pretenii tai rad de mine!
–––-
Ion îi spune Măriei:
– Dute să-mi iei și mie bere.
– Spune cuvintele magice!
– Hocus-pocus tu femeie, marș afara după bere.
–––-
Ion stă afară în ploaie.
Vine nevastă-să şi îl strigă:
– Mă, Ioane, hai în casă că plouă!
– Lasă, fă. Stau afară, că plouă şi aici!
–––-
– Auzi, Ion, sunt doar două lucruri pe lumea asta care te împiedică să devii un dansator excelent!
– Care-s alea, draga mea Măria?
– Picioarele!
–––-
Măria culege cireşe, cocoţată în pom, vine Ion şi îi ia scara:
– Ei, Mărie, ia acuma să-mi zici tu mie cu ce te dai tu jos?
Măria roşind:
– Ei, mă Ioane, cu Deo-Intim!
Măria divorțează de Ion dar vrea că singurul lor copil să rămână la ea.
În timpul procesului, judecătorul o întreabă pe Măria:
– Doamna Măria, de ce doriți să aveți custodia copilului?
– Domnule judecător, este foarte simplu. Eu m-am chinuit și am adus pe lume acest copil, iar dacă a ieșit din mine, atunci este al meu!
– Domnule Ion, dumneavoastră de ce vreți custodia copilului?
Ion foarte calm:
– Domnule judecător, eu vreau doar să vă pun o întrebare: Când mergeți la aparatul de cafea, băgați o fisă și aparatul vă dă cafeaua. Acel pahar de cafea este al dumneavoastră sau al aparatului?
–––-
– Mai Ioane, îi zise nevasta-să Măria, știi că eu pot călători în timp?
– Ei, asta-i buna!… Cum așa?!
– Eu călătoresc în timp ce … tu ești plecat la munca.
–––-
Ion şi Măria veneau noaptea de la disco şi scurtau drumul prin porumb.
După un timp, Măria zice:
– Auzi, Ioane, eu am o presimţire!
– Ce presimţire, ai, Mario?
– Presimt că vrei să mă fu#i.
– Vai, tu, Marie, nici gînd! Pană la nuntă, nu mă ating de tine.
După încă 10 minute, iarăşi Măria:
– Auzi, tu, Ioane, eu am o presimţire! Presimt că vrei să…
– Vai, Marie, nu se poate una că asta pînă la nuntă.
Şi tot aşa tot lanul.
Mai e puţîn şi se termină porumbul.
La care Măria, nervoasă:
– Auzi, tu, Ioane, fu#e-mă odată, să scap de presimţirea asta!
–––-
Ion și Măria se cunosc pe plajă.
Se privesc, se îndrăgostesc şi se căsătoresc repede.
În noaptea nunţii.
Ion:
– Iubita mea, de azi înainte te voi numi Eva.
Măria:
– De ce?
Ion:
– Pentru că eşti prima mea femeie.
Măria:
– Bine, atunci eu te voi numi Peugeot.
Ion:
– De ce?
Măria:
– Pentru că eşti numărul 206!
Foto pixabay.com
