Peste 5 minute, iar „cioc-cioc”.
Sfantul Petru iar deschide, se uita in jur, nimeni.
Iar „cioc-cioc”.
De data asta, sfantul Petru era pregatit dupa usa, smulge usa cu putere si mai apuca sa-l vada pe unul care disparea rapid.
– Fire-ai tu sa fii, care te tii de prostii si bati pe la usa si te joci cu nervii mei! Nesimtitule!
La care omul, cu tristete in glas, departandu-se in viteza:
– Ce sa faaac, daca ma tot resusciteaza astiaaaaa…