Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice:
– N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei.
Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol.
Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice:
– M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău. Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid.
… Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi.
La 11, măcelarul iese iar:
– Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foştii ilegalişti.
Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă.
Atunci, măcelarul le spune:
– Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc. Puteţi să plecaţi.
Ceea ce şi fac, abia mişcându-se. Nişte bătrâni ilegalişti n-or să protesteze! Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind: