Ion, cam suparat:

– Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă de-a ta până o fi gata a mea.
– Iti dau, Ioane, că doar suntem prieteni.
După înca două zile, Ion se duce iarăși la Gheorghe:
– Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că nu-i inca gata a mea.
– Îți dau Ioane, că azi-mâine o faci și tu pe a ta.
Mai trece o săptămână și Gheorghe vine la poarta lui Ion. Ion era la masa cu Maria și îi spune nevestei:
– Mărie, îi zici lui Gheorghe că nu-s acasă.
După care se ascunde sub pat.
Gheorghe îi spune Măriei:
– Bună ziua, Mărie. Gheorghe unde-i?
– Apăi nu-i acasă, răspunde femeia.
– Am auzit ca e gata pălinca voastra. Am venit după cele doua kile și cu încă o jumătate ne cinstim ca între prieteni. Dacă Gheorghe nu-i acasa, ne-om cinsti doar noi.
Măria nu are ce face, aduce palinca nouă și se apucă să se cinstească.
Se cinstesc ei, se încălzesc, se urca în pat si se apucă de treabă.
De sub pat, Ion aude, se gândește el cât se gândește și spune:
– Mama ei de treabă, ce să fac? Puşcă am, cartuşe am… dar nu sunt acasă!