O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primăriei.
– „WOW”, zice asistenta sociala, „sunt toți ai dv.?”
– Da, toți sunt ai mei, zice mama vădit iritata fiindcă a răspuns deja de sute de ori la întrebarea asta. Se întoarce spre copii și zice cu ton de comanda:
– Cristi stai jos, și toți copii se aseaza.

– Deci, zice asistenta sociala , să începem cu completarea formularelor; spuneți-mi numele copiilor.
– Acesta, cel mai mare este Cristi.
– Bine, și următorul?
– Și pe asta îl cheamă Cristi.

Asistenta sociala își încruntă sprâncenele și scrie mai departe. Unul după altul, fiii se numeau toți Cristi. Urmează fiica cea mare; și ea tot Cristi.

-Bineee, zice asistenta sociala, eu recunosc aici un model tipic. Toți 15 se numesc Cristi?
– Da, asta simplifica mult lucrurile, spune mama copiilor. Când copii trebuie să se scoale că să meargă la scoală nu-mi rămâne decât să strig tare: „Cristiiiiiii! Scularea!” i când e gata cina strig „Cristiiiiiiiiii! La masa! „, și toți copiii vin în goana. Daca îi văd că vor să traverseze strada în fuga strig deasemeni „Cristi, Stop! ” și toți se opresc. Faptul că am botezat toți copiii mei Cristi a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodată.

Asistenta sociala se gândește o clipa și întreabă nedumerita:
– Și cum faceți când vreți să chemați pe un anume copil și nu toată trupa?
– Simplu: îl strig pe numele de familie al tatălui!

Foto pixabay.com