Preoții și șpăgile

Preoții și șpăgile

Preotul: “Ce-mi băgaşi, fiule, în buzunar?” Enoriaşul: “O bancnotă de 50, părinte…” Preotul: “Apăi, de ce crezi tu fiule că-i zice sutană?”.

Un preot urcă scările. La etajul 1, miros de grătar, la 2 – miros de chiftele. – E vineri, băi, păcătoşilor! Arde-i, Doamne! Mai urcă un etaj şi ajunge acasă: ficăţei la cuptor cu mămăligă… – Am glumit, Doamne, iartă-i!

***

Preotul: Dragi enoriaşi, am pentru dvs. două veşti. Cea proastă: acoperişul trebuie schimbat. Şi cea bună: avem banii necesari. Vestea şi mai proastă: avem bani, dar sunt încă în buzunarul dvs.

***

Noul preot se răsteşte la slujbă: – Ce fel de parohie sunteţi şi voi?! Nu puneţi nimica în cutia milei! Nu vă iubiţi aproapele, pentru că aici nu se căsătoreşte nimeni şi bunul Dumnezeu nu vrea să audă nimic de voi, pentru că aici nici de murit nu moare nimeni!

***

Trei popi discutau despre destinaţia banilor strânşi la colecta din timpul slujbei. Primul: Eu trag o linie jos şi arunc banii în sus, ce cade în dreapta e pentru biserică, ce cade în stanga e pentru mine. Al doilea: Eu fac un cerc pe podea şi arunc banii în sus, ce cade în interiorul cercului e pentru biserică, restul e pentru mine. Al treilea: Eu arunc banii în sus, Dumnezeu îşi ia ce are nevoie şi restul e al meu.

Foto pixabay.com

Mai multe din Bancuri