Draga mama și tata,
Mă simt foarte bine aici! Sper că și voi acasă, salutari lui Karl, Peter, Hâns, Annemarie, Karin și Andreas. Spune-le lui Karl și Peter că în armata este minunat și să se înroleze și ei neapărat, înainte să se ocupe toate locurile. La început mi-a fost mai greu, fiindcă trebuia să stau în pat până la ora 6, dar m-am obișnuit. Mai spune-le lui Karl și Peter că nu trebuie să-și facă decât lor patul și încă câteva fleacuri înainte de micul dejun. Nu tu munca în grajd, hrănit de animale, tăiat lemne, făcut focul.

Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceață, müsli, dar nici un cartof, carne, șuncă, cârnați și varza așa cum mâncam noi acasă. Dar poți să le mănânci porția unor colegi de la oraș care beau doar cafea. Nu mă mira că orășenii nu pot merge așa repede și departe. După un mars de câteva ore, au bășici la picioare și se întorc în unitate cu camionul. Și nu au mers decât cum ar fi la noi de acasă până la posta. Peisajul este frumos, dar din păcate foarte plat.

Acum or să rada Karl și Peter: am primit laude pentru tragere la tintă! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decât un cap de șoarece și nici macar nu se mișcă. Și nici nu se trage înapoi că frații Huber de peste deal. Unde mai pui că trebuie să te întinzi comod pe o saltea și să aștepți până trag și ceilalți (o veșnicie.)

Cel mai mult îmi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atenție la orășeni că se rup repede. Doar cu Sepp din Viena am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred că din cauza că eu am 1,80m și 80 kg iar el 2 m și 130 kg.Oricum este mult mai ușor că acasă când scapă taurul nostru la vaci și trebuie să-l bag înapoi în grajd. Deci nu uitați să le spuneți lui Karl și Peter să se grăbească, că nu prea mai sunt locuri.

Vă îmbrățișez cu drag,
Fiica voastră Maria.

Foto pixabay.com