Un om bun ajunge în Rai, unde îşi primeşte aripioarele, un loc pe un norişor, harfă la mână şi începe viaţa de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, trei, o săptămână, două, o lună, două, trei. Plictiseală mare aşa că se gândeşte să mai dea o raită prin împrejurări.
Vede pe panoul de anunţuri: „Sejur în Iad: 7 zile preţ 7 pene din aripi”. Îşi smulge şapte pene din aripă şi plăteşte pe loc, e suit în autocar şi după o oră ajunge la poarta Iadului. Se deschid porţile şi apar cinci tipe superbe. Petrece şapte zile cu nebunii, distracţii. Dar se termină zilele şi se întoarce în Rai pe norişorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, o săptămână, două, trei, o lună.
– Gata! Aşa nu se mai poate. Mă duc să-mi fac actele de transfer în Iad!
După o săptămână, primeşte actele, se suie în autocar şi ajunge la porţile Iadului. Se deschid porţile şi apar şapte hăndrălăi cât dulapul de musculoşi, îl leagă şi-l bagă în cazan la fiert. Nu mai înţelege nimic. Trece pe-acolo Prea Împieliţatul şi, profitând de ocazie, îl opreşte şi-l întreabă:
– Cum cu o lună înainte a fost aşa de super cu gagicile şi tot tacâmul şi acum e groaznic?
– Asta-i diferenţa dintre turist şi emigrant!
