Mi-am concediat secretara… De ce am făcut-o?
E ziua mea. Împlineam 31 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa de bine, descrie întâmplarea un om de afaceri.
De dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soția mea să-mi spună: “La mulţi ani, iubitule!”… Dar nu mi-a zis nici măcar bună ziua… (ce dobitoc). Mi-am zis: “Na, ăsta-i femeia pe care o merit…” Mă gândeam: “Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic.
Aşa că, am ieşit din casă destul de supărat, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistenta mea mi-a zis: “Bună ziua, şefu. La mulţi ani!” În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte…
Am lucrat până pe la ora două, când asistenta mea a intrat la mine în birou spunându-mi: “Ştii, şefu, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună… doar tu şi eu…
Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament.. să bem ceva”.
“Bine!”, am zis… şi am mers la ea acasă. În timp ce serveam un Martini, îmi spuse: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod…”
“Bine, cum doreşti”, i-am spus.
După aproximativ cinci minute, revine în cameră cu un tort imens, cu 31 de lumânărele, urmat de soţia, fiii, prietenii mei, şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască… mulţi ani trăiască…
”Şi acolo eram eu, în fundul gol, fără chiloți, întins pe canapeaua din sufragerie, aşteptand-o pe secretara mea!
Foto pixabay.com