Nevasta-mea stătea linga mine pe canapea, în timp ce eu zappam canalele. M-a întrebat: „Ce mai e pe televizor?” I-am răspuns: „Praf”…
…și atunci a început cearta!
*****
Cînd am ajuns aseară acasă, nevasta-mea mi-a cerut să o duc într-un loc scump. Am dus-o la o benzinărie…
…și atunci a început cearta!
*****
Cînd m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistenta Sociala să mă înregistrez. Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, să-mi verifice vîrstă. Îl uitasem acasă. I-am cerut scuze, i-am spus că mă duc acasă să-l iau și mă întorc.
A fost foarte drăguță: „Nu vă mai deranjați, descheiați-vă la cămașă.” Parul cărunt de pe pieptul meu a convins-o și mi-a înregistrat solicitarea. Încîntat de solicitudinea ei, cînd am ajuns acasă i-am povestit nevesti-mii.
Ea a spus: „Trebuia să-ți scoți și pantalonii, poate primeai și ajutor pentru dizabilități”…
…și atunci a început cearta!
*****
Stăteam alaturi de nevasta-mea la intilnirea de 30 de ani de la terminarea liceului și mă tot uitam la o tipa bine, dar complet turta, ce-și legănă nostalgic intre doua degete paharul, singura la o masa de alaturi.
Nevasta-mea m-a întrebat: „O cunoști?” „Sigur”, am oftat, „e prima mea prietena din liceu. Am înțeles că s-a apucat de băut imediat după ce ne-am despărțit, și de-atunci n-a mai fost treaza.” „Dumnezeule!” a spus nevasta-mea. „Cine s-ar fi gindit că o persoana poate sărbători atîta timp?”…
…și atunci a început cearta!
Foto pixabay.com
