Un cuplu de tineri, în vizită la prieteni mai în vârstă.
La masă, bătrânul către soţie:
– Luceafărul meu, adu’ felul întâi, te rog.
După ceva timp, bătrânul, către soţie:
– Frumoasa mea, adu’ felul doi, te rog!
După ce termină, bătrânul:
– Iubirea vieţii mele, poţi aduce desertul?
După masă, femeile merg în bucătărie, iar tânărul îl întreabă pe bătrân:
– Cum reuşeşti după atâţia ani să-i mai spui cuvinte aşa frumoase?
– Poţi să mă baţi, dar tot nu-mi amintesc cum o cheamă!
