Un om bun ajunge în Rai. Își primeste aripioarele, primeste un loc pe un norisor pufos, harfa la mana si incepe viata de Rai: toata ziua apa face pic-pic-pic, albinutele biz-biz-biz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, trei, o saptamana, doua, o luna, doua, trei. Plictiseala mare, asa ca se hoaraste sa dea o raita prin împrejur. Se uita la avizier si vede:
“Sejur in Iad – 5 zile, 5000$”.
Plateste pe loc, e suit in autocar si dupa o ora ajunge la poarta Iadului. Se deschid portile si apar 5 tipe supebe.
Petrece omu’ 5 zile de chestii, nebunii, distractii. Dar se temina si omu’ se intoarce in Rai pe norisorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele biz-biz-biz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, o saptamana, doua, trei, o luna. “Gata! Asa nu se mai poate. Ma duc sa-mi fac actele de transfer in Iad!”.
Dupa o saptamana primeste actele, se suie in autocar si ajunge la portile Iadului. Se deschid portile si apar 5 tipi musculosi de 2 pe 2, il leaga si-l baga in cazanu’ fierbinte. Omu’ nu mai intelege nimic.
Trece pe-acolo Satana si omu’ intreaba cum, cu o saptamana inainte au fost tipe super si acum e groaznic.
La care Satan ii raspunde:
– Asta-i diferenta dintre turist si emigrant!
