Un primar, pe patul de moarte, își întreabă soția de cîte ori l-a înșelat în cei 30 de ani de conviețuire.
Se gândește femeia și se hotărăște să-i spună adevărul, că oricum îl ia Dumnezeu și să moară împăcat:
– Dragă, să știi că te-am înșelat… de trei ori.
Calculează primarul… de 3 ori în 30 de ani… acceptabil procentul, nu-i mult, și-așa mor…
– Zi-mi când a fost prima dată când m-ai înșelat?
– Îți aduci aminte când erai grav bolnav, doctorii nu mai știau ce să-ți dea, ce să-ți facă… și m-am dus eu la doctorul ăla docent și te-a pus pe picioare într-un timp scurt? No atunci te-am înșelat prima dată…
Se gândește primarul “Draga de ea, da’ mi-a salvat măcar viața”…
– Te iert draga mea! Și a doua oară?
– Îți aduci aminte când ai rămas fără servici și nu te angaja nimeni și ți se terminase și șomajul și te-a chemat odată la el directorul X-ulescu și ți-a dat funcție și salariu bun de ne-am luat casă și mașină? No aia a fost a doua oară…
Se gândește iar primarul “Hmmm… cu ăla… da’macar am ieșit din încurcătură în vremea aia… hai c-o iert”
– Te iert, dragă… Și spune-mi-o și pe ultima, că simt că nu mai am mult de trăit…
– Îți aduci aminte, zice doamna, când ai candidat la primărie?
– Da…
– Și ai intrat în turul ..
– Da, dragă, ce emoții am avut…
– Și, în turul doi, ca să ieși primar, îți mai trebuiau vreo 200 de voturi…
