În toiul luptei, cei doi șefi de trib ajung față în față, dar înainte de a se arunca unul asupra celuilalt se opresc amîndoi, uimiți. Parcă s-ar cunoaște de undeva.

Unul zice:

– Georgescule, tu ești?

– Popescu?! Tu ești, mă? Ce mult timp a trecut, nu ne-am mai vazut de când am terminat facultatea!

Se așează deoparte și încep să depene amintiri din tinerețe.

La un moment dat unul dintre ei întreabă:

– Auzi, mă, dar de Constantinescu mai știi ceva?

– A, Constantinescu știi că era mai aventurier de felul lui, îi plăcea riscul, viața la limită… El a rămas în București.