Alinuța e în doliu, după ce i-a murit soțul. Revine de la cimitir, ajunge acasă și plânge în brațele prietenului cel mai bun al răposatului, nimeni altul decât Bulă. Acesta o mângâie încet și îi zice:
– Ooof, Alinuțo, ce să-i faci, asta-i viața.. Acuma, dacă tot s-a dus Mitică, hai s-o facem amândoi. Așa, în amintirea lui.
– Ai dreptate, Bulă. Hai s-o facem! Dar te rog ceva… încet și trist.