Stătea Sfântul Petre la Poarta Raiului.
Aude o bătaie în ea. Deschide şi nu observă pe nimeni.
Mai stă un minut, iar bătaie. Iar deschide, iar nimeni.
Se gândeşte Sfântul Peteu să lase poarta deschisă, ca să-l vadă pe glumeţ.
Apare un bărbat, pe care Sfântul Petru îl întreabă:
– Auzi, cu gluma asta a ta riscai să nu te mai primim, cu toate faptele tale bune!
– Nu e vina mea, Sfinte Petre! Mă tot resuscitează cei de la salvare.

–––-

Bulă:- Domnule doctor, a reuşit operaţia?
– Care doctor? Eu sunt Sf. Petru…