Bulă îsi invită prietena, pe Bubulina, la o plimbare într-o pădure de la marginea orașului, acolo unde mergeau să se plimbe de obicei cuplurile îndrăgostite. Se plimbă, se sărută si la un moment dat se asază pe iarbă într-un loc mai retras. Stând ei acolo vad cum o grămadă de alte cupluri se plimbă si se asază pe iarba din pădure în locuri retrase. Usor, usor, se lasa întunericul. La un moment dat fata, cuprinsă de momentul romantic, zice:

Bubulina: -Vai iubitule, cât e de feeric! Si ce frumos se aud greierii!!! De asta ai vrut să venim aici?

Bulă îi răspunde:

-Da iubito, de asta am vrut. Si mai vreau să-ți spun că ăia nu sunt greieri, sunt fermoare…”