1. Unu’ care mergea prin deşert echipat cu ochelari şi labe de scafandru se întşlneşte cu un beduin pe o camilă. Îl întreabă:

– Nu vă supăraţi, cât mai e până la ocean?

– Pai, să mai tot fie vreo 200 de kilometri…

La care omul rabufneşte cu năduf:

– Să va ia dracu cu plaja voastra cu tot!

2. Un european rătăcit în Sahara se mişcă tot mai greu; după trei zile de sete şi caniculă cumplită, de-abia se tărăşte. De-odata i se înfăţisează privirilor înceţoşate o siluetă stranie. Pare un om în carne şi oase.

– Apă! Şopteşte călatorul rătăcit.

– Nu pot decât să-ţi dau o cravată, sună răspunsul, atât de năucitor.

Cel rătăcit se târaşte mai departe, până când .. minune! Un restaurant luxos răsare din deşert, făcându-l pe însetat să se ridice şi, cu ultimele puteri, să se năpustească spre intrare. La uşa, însă, un cerber galonat îl opreşte brutal:

– Stop! Ţinuta obligatorie! Fără cravată, nu se intră.

3. Un tip mergea prin deşert pe o camilă, de vreo două săptămâni. Rămăsese fără apă, fără mâncare şi suferea îngrozitor din cauza căldurii. La un moment dat, trece unul, fugind, pe lângă el. Mai merge, ce mai merge şi vede pe altul alergând. Şi tot aşa. La un moment dat, se ia după unul şi îl întreabă:

– De ce fugi dom’le în halul ăsta?

– Lasă-mă dom’le că fug.

– Păi văd, dar de ce?

– Păi alergând, se formează nişte curenţi în jurul meu, care fac răcoare şi nu mai sufăr de căldură.

– Interesantă, idee! Îşi zice omul nostru. Se suie pe cămilă şi o îndeamnă să meargă mult mai repede. Şi într-adevar se face mai răcoare. Şi merge el aşa un timp, până când cămila cade lată jos de oboseală. Se uită omul la ea, încearcă să o scoale – nimic.

– Hmmm, îţi zice el, se pare că a îngheţat de tot.

4. Cică un tip mergea prin deşert şi era bineînţeles mort de foame şi de sete. Deodata vede în depărtare o colibă şi îi dă bice să ajunga acolo. Când ajunge ţi strigă la poartă, rămâne cu gura căscată şi cu ochii holbaţi, deoarece apare o gagică bestială, într-un capot de noapte aproape transparent, blondă, cu sâni mari, şi toate cele. Gagiul pe bâjbâite începe să-i îndruge că vrea şi el să fie găzduit acolo peste noapte, dar tipa îi spune că este cam dificil deoarece ea are un soţ şi că deşi nu l-a mai vazut de aproape un an, îi este frică să nu vină peste noapte şi să-l găsească acolo.

La care tipul, ridicându-se de spate şi scoţându-şi pieptul înainte, spune:

– Doamnă, sunt un GENTLEMEN! Puteţi avea deplină încredere în mine, nu va fi nici o problemă.

La care tipa privindu-l galeş îl pofteşte înauntru, îl găzduieşte, îi dă să mănânce, îi face un masaj, dar tipul şi-a respectat cuvântul. A dormit toată noaptea ca pe ghimpi, iar a doua zi când să plece, a observat un fenomen foarte straniu în ograda femeii; erau cam vreo 20 de cocoşi şi o singură găină.

Foarte mirat, o întreabă pe tipă:

– Domnă, nu vă supăraţi, dar de obicei este invers, adică un cocoş şi mai multe găini.

– A, nu domnule, numai unul singur este cocoş, restul sunt gentlemeni.

 5. Căldura mare… Caravana trece încet printre dune. Într-o vale, un Cadillac ultimul tip are capota de la motor ridicată. Din autoturism iese o blondă superbă care se adresează primului beduin:

– Domnul meu, ajută-mă! Mi s-a stricat maşina!

– Păi. Nu ma pricep… Dar e la coada caravanei unul, Ali, care a făcut studiile în România şi poate…

– Cheamă-l încoace! spune blonda abia auzit.

Din gură în gura, se transmite mesajul şi Ali vine în faţă:

– Ce s-a întâmplat?

– Domnul meu, îmi repari maşina?

– Eu…V-o repar…Dar ştiţi? Noi, treizeci de beduini, pe treizeci de cămile…O sută de neveste au rămas acasă…şi noi…de trei săptămâni în deşert…

– Nu ţi-e ruşine, porcule, să insinuezi aşa ceva?

– Altfel nu vă repar maşina.

– Bine, dar cu o condiţie: vă pun la toţi prezervative… Dar nu le scoateţi, juraţi pe Alah că nu le scoateţi. Nu vreau să rămân grea sau să iau SIDA. Eu sunt femeie serioasă, căsătorită. Afacerea se încheie. Ali repară maşina şi, după un timp, pleacă fiecare în treaba lui. Dupa trei zile. Acelaşi deşert. Aceeaşi caravană. Treizeci de beduini, verzi la faţă, cu burţile umflate. La un moment dat, în coada caravanei, Ali ridică ochii către cer:

– Fie ce-o fi rămâne, nu rămane, eu tot trebuie să fac pipi!!!