Itic și Strul erau prieteni de-o viață. Itic deținea un tablou frumos, o adevărată capodopera, moștenit de la străbunicii sai și pe care pusese ochii Strul.
– Draga Itic, începe Strul, uite iți propun o afacere, nu vrei să vinzi tabloul ăla frumos al tău? Plătesc oricât.
– Pai nu stiu ce să zic, raspunde Itic. E moștenire de familie, foarte vechi și destul de scump. Cât oferi?
– Uite, iți dau 10.000 de dolari. E bine?
– E bine, draga Strul, e bine! Strul ia tabloul și pleacă bucuros acasă.
După un an, Itic îi face o vizita și vrea să-și ia tabloul înapoi.
– Draga Strul, uite de la mine 11.000 de dolari. Îmi dai tabloul înapoi?
– Sigur! Itic se întoarce acasă cu tabloul.
Peste un alt an, Strul îi oferă 12.000 de dolari pe el și îl răscumpără. Și uite așa, tot cumpărând-ul de la unul la altul, tabloul ajunsese să valoreze 30.000 de dolari.
La un moment dat, Strul se duce la Itic – deținătorul de moment – să-l cumpere din nou. Itic, din păcate, vânduse tabloul unei persoane care oferise mult mai mult.
– Îmi pare rău, draga Strul, însă a venit un client și i l-am vândut pe o suma frumușica! Îmi pare rău!
– (Strul, vizibil afectat) Pai bine, draga Itic, nu ne mergea noua bine în afacerea asta?! Trebuia să-l bagi și pe altul…
Foto pixabay.com
