Cică Sfântul Petru stătea la poarta raiului şi aştepta musafiri, ca de obicei. La un moment dat aude cioc cioc…..deschide poarta, se uită, nimeni. Mai trece un timp scurt şi cioc, cioc, cioc……iese nimeni.
„Măi să fie, careva are chef de joacă”.
După scurt timp cioc cioc cioc, iese nimeni.
„Cred că sunt drăcuşorii ăia de jos şi fac mişto de mine”.
Îşi ia scăunelul şi se aşează lângă poartă cu mâna pe clanţă.
Cioc cioc…..deschide brusc poarta şi vede un tip care alerga iute de tot de la poarta raiului.
-Aloooooo, ce tot baţi şi fugi ca disperatul înapoi! Poate nu te mai primesc deloc!
-Nu vreau să fac asta. dar sunt unii care mă tot resuscitează