Proverbele, zicătorile și ghicitorile sunt cele mai vechi învățături care fost transmise prin viu grai și păstrate ca tezaur pentru fiecare popor în parte. Deoarece au fost transmise prin viu grai, adică din vorbă-n vorbă, fără să aibă un anume autor, au fost adaptate fiecărei regiuni și, deși păstrează mereu același tâlc, pentru unii devin chiar foarte greu de înțeles.
17 proverbe românești și interpretarea lor:
În continuare veți găsi o listă cu proverbe și zicători mai mult sau mai puțin cunoscute și, bineînțeles, interpretarea lor.
Aşchia nu sare departe de trunchi – se referă la faptul că tot ce se dezvoltă dintr-o rădăcină își păstrează esența; spre exemplu: copiii se aseamănă părinților prin aspectul fizic sau caracter.
Bate şaua să periceapă iapa – adică e nevoie de o aluzie ca să fie înțeleasă ideea.
Buturuga mică răstoarnă caru’ mare – vrea să spună că trebuie să fim atenți și la detalii căci, de multe ori, ele fac diferența într-o anume situație.
Capra sare masa, iada sare casa – acest proverb face referire la educație. Dacă părintele, adultul, face anumite lucruri mai puțin permise, în special de față cu cei mici, aceștia din urmă copiază fapta, dar cu posibilitatea intensificării ei.
Casa nemăturată musafiri așteaptă – aici se întâmplă o acțiune mai puțin fericită; probabil multora dintre noi ni s-a întâmplat ca atunci cand lucrurile din casa erau nelalocul lor, fix atunci să bată cineva la ușă.
Câte bordeie, atâtea obiceie – precum în cazul proverbele și a zicătorilor: fiecare popor cu învățăturile și tradițiile lui.
Câţi îi vede cu nădragi, toţi îi sunt dragi – o zicală care ia în derâdere femeile ușoare.
Ce-are-n gușă, și-n căpușă – aici întâlnim un sfat despre a fi sinceri și a spune ceea ce gândim, fără ocolișuri.
Ce ţi-e scris în frunte-i pus – adică ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla într-un final.
Cine fuge după doi iepuri nu prinde niciunul – de aici reiese faptul că lăcomia duce la pierzanie.
E departe griva de iepure – adică sunt șanse puține ca un anumit lucru să se întâmple.
Îi place munca, ca măgarului fuga – se referă la omul leneș.
La o fată mare ş-un măgar zbiară – întotdeauna fetele nemăritate vor avea pretendenți.
La Sfântul Radu, când o-nflori gardu’ – este egal cu un lucru imposibil, care nu se poate realiza.
Mielul blând suge la două oi – un proverb ce caracterizează persoanele șirete; un om care este pe interes profită din mai multe părți.
Rogi pe popa cu colaci și el e sătul de prescuri – adică să nu oferi cuiva lucruri banale când știi că el își permite orice lux.
Hoțul și curva au fost de când lumea – cele două meserii sunt printre cele mai vechi munci și explicația ar fi că pe aceștia îi cunoaște orișicine, indiferent de epocă.
