Bulă și Bubulina, la Operă.
La mijlocul actului întâi, Bubulina, care până atunci ascultase cuminte, declară:
– Mă duc acasă.
– De ce, dragă?
– Păi, nu-l vezi pe mitocanul ăla în doliu cum stă cu fundul la noi şi o tot ameninţă pe doamna aia drăguţă şi grasă?
– Bubulino, ăla nu e mitocan, e dirijorul şi nu e în doliu, ci în frac, şi nu o ameninţă pe solistă.
– Da, dar atunci ea de ce zbiară aşa?
